Când vezi o astfel de atârnare, devotament și credincioșie față de noi
(oamenii), cum sa nu ne dedicăm și noi Lui și lucrări Lui ca răspuns la credincioșia
Sa față de noi!? Exemplul apostolilor afirmă fără echivoc:
CÂND DUMNEZEU ESTE CU
NOI, NOI NU DĂM ÎNAPOI
2Tim. 2:1-13 Cuvinte de aur pentru orice creștin.
Neemia cap. 3 descrie cum fiecare seminție, fiecare familie și fiecare
individ își aducea aportul său în cel mai serios mod la reconstrucția zidului
Ierusalimului. Au avut multe obstacole, bețe în roate, descurajări,
amenințări și agresiuni dar ei nu au dat înapoi, pentru că Dumnezeu era cu
ei.
De fapt o caracteristică a unui om chemat de Dumnezeu este faptul că el nu
dă înapoi, atunci când înfruntă greutăți, critică și împotrivire. El le
depășește, pentru că știe Cine l-a chemat. Aventuristul, carieristul și
oportunistul va da înapoi asemenea pastorului plătit când vine lupul.
Neemia le-a zis:
"Vedeţi starea nenorocită în care
suntem! Ierusalimul este dărâmat, şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim
iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de ocară!" și le-am istorisit
cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese
împăratul. Ei au zis: "Să ne sculăm şi să zidim!" Şi s-au întărit în
această hotărâre bună (Neemia 2:17-18).
Putem învăța din aceste versete cum să ai un start de succes
într-o lucrare importantă.
- Conștientizează starea în care te afli. Trebuie să
pornești de acolo unde ești. Condiția primului pas spre succes este să
înțelegi unde te afli și în ce stare ești. Google - de unde pornim?
- Invită-i să devină parte din soluție. Atunci când omul este impus sau plătit
să facă ceva, aceasta va dura un timp, dar se va sfârși îndată când nu va
fi achitat sau când presiunea scade.
- Motivează-i. Cel mai puternic argument este – Dumnezeu e cu
noi. Al doilea argument "avem învoirea împăratului”. Cu părere de
rău, această tactică a fost coruptă de șarlatani. Ei au preluat motoul:
”Dumnezeu e de partea noastră”, ”Dumnezeu e cu noi” nu ca să apere, ci ca
să atace. Așa au făcut în timpul cruciadelor, așa au făcut și rușii când
au invadat UA.
- Hotărârea trebuie să-i aparțină. Omul nu se luptă cu adevărat pentru ceva, dacă
nu are simțul apartenenței. Omul poate să și dea și viața, dacă își apără
familia sa.
- Hotărârea solidară. Hotărârea capătă mai mare putere când este luată
în unitate. Cum încep unii să dea înapoi, sau să se abțină, sau să bată
lăturile, aceasta devine un factor descurajator pentru ceilalți și
lucrarea nu va spori.
O astfel de hotărâre a fost luată și la turnul Babel... Au conștientizat
ceva; a fost o invitație la o treabă comună; toți au avut același gând și
despre hotărârea lor, chiar Dumnezeu a recunoscut că e una reală.
6.
Fiecare în dreptul casei lui (Neem 3:17, 28,29). Probabil aceasta este cea mai bună idee de a spori
devotamentul. Fiecare va zidi cu inimă, dacă zidește pentru sine. Dacă zidul va
ceda acolo unde am construit eu, atunci prima care va avea de suferit este
familia mea.
Aceste lucruri le-a dat o porție de râvnă nemaipomenită - ”poporul
lucra cu inimă” Neem. 4:6 și zidul a fost finisat în doar 52 de zile
(Neemia 6:15). Această e de 3 ori mai repede decât marele zid chinezesc raportat
la lungime și timp.
Cel rău nu doarme și vrea să bage bețe în roate lucrării Domnului.
Diavolul a stârnit invidia neamurilor din jur și ei și-au pus în gând să nu
permită rezidirea Ierusalimului. Împotrivirea lor a constat din două tactici: campania
de înșelare / demoralizare și campania agresiunii. Aceste
tactici le folosește diavolul. În grădina Edenului a înșelat-o pe Eva și
l-a omorât pe Abel.
În pustie a încercat să
înșele pe Isus ca mai apoi să aprindă spiritele preoților ca să
răstignească pe Isus.
În biserica primară
nu a reușit să distorsioneze doctrinele și a pornit campania de prigonire etc.
- Prima campanie de împotrivire a fost tentativa
de demoralizare a poporului.
Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi
zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei şi a zis
înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: "La ce lucrează
aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare
vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf
şi arse de foc?" Tobia, amonitul, era lângă el şi a zis: "Să zidească
numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră." (Neemia
4:1-3).
Diavolul se folosește de anumiți oameni pentru a înșela, a demoraliza, a
descuraja și chiar a amenința. Instrumentele diavolului au fost: arabii,
amoniții și asdodiții în frunte cu Sanbalat și Tobia - liderii lor. Arabii
- urmașii lui Avram după Ismael (Arabia Saudită).
Amoniții - urmașii lui Lot, nepotul lui Avram (Iordania).
Asdodiții - amestecătură dintre iudei și neamuri / samaritenii (Palestina).
- S-au mâniat și s-au supărat foarte tare (4:1). Atunci când
lucrarea Domnului propășește, diavolul crapă de ciudă și nu poate rămânea
indiferent.
- Au venit la iudei și și-a bătut joc de ei,
ca să-i demoralizeze (4:1). Propagandă este o armă foarte puternică.
- I-au numit neputincioși pe ei și a disprețuit lucrarea pe care o făceau
iudeii (4:2). Fake news nu e ceva nou. Era o armă demoralizatoare și pe
timpuri.
Într-un singur verset întâlnim de patru ori expresia ”oare”. Scopul
diavolului la prima etapă este să bage îndoiala prin așa expresii: oare...,
dacă..., . Același lucru îl întâlnim în grădina Eden, când diavolul a
spus Evei: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din
toţi pomii din grădină"?" Același lucru îl întâlnim la ispitirea
lui Isus, în fiecare din cele trei ispite: ”Dacă ești fiul lui
Dumnezeu...”.
În final, vine Tobia cu
amenințările de rigoare. Vom dărâma zidul asta cât ai zice ”vulpe”. A aruncat amenințarea
cu răfuiala, dacă vor continua lucru.
Răspunsul lui Neemia este unul special. Lucrul bun pe care îl putem
învăța din reacția lui Neemia a fost că el s-a adresat la Dumnezeu (4:4). Însă
conținutul rugăciunii lui Neemia este mai degrabă un blestem, decât o rugăciune
de mijlocire. Pentru perioada vechiului legământ, blestemul era ceva obișnuit.
Însăși vechiul legământ era împărțit în binecuvântare și blestem (Lev. 26).
Iată de ce în VT întâlnim:
- Ieremia se roagă ca Domnul să-i pedepsească pe
prigonitorii săi (Ier. 17:17).
- Neemia se roagă ca Domnul să nu ierte păcatele
împotrivitorilor lor (Neemia 4:5).
- David le dorește să orbească și să fie paralizați
(Ps. 69:23).
- Pavel le dorește să se schilodească, cei ce duc o
altă învățătură (Gal. 5:12).
Toată viața creștină este condusă pe învățăturile bazate pe prescrieri –
ceea ce ne indică Dumnezeu să facem. Descrierile întâlnire în Scriptură ne
pot fi doar exemple, dacă corespund cu învățătura biblică.
Noi suntem parte a noului legământ în Hristos, pentru că am fost izbăviți de
blestemul Legii (Gal. 3:13). Căci, dacă este cineva în Hristos, este o
făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi
(Cor. 5:17). De aceea, nouă ni se spune:
Iubiți pe vrăjmașii voștri,
binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă
pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru
care este în ceruri; (Matei 5:44).
Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi
singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris:
„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul (Rom. 12:19).
Potrivit învățăturilor biblice se potrivește exemplul lui Isus în care
fiind pironit pe cruce, se ruga pentru ce-i ce L-au condamnat, cei ce L-au
bătut și L-au răstignit ”Doamne, iartă-i căci nu știu ce fac”.
Astfel vedem că blestemul din vechiul legământ a fost înlocuit cu
binecuvântarea în noul legământ. Dumnezeu e Cel ce se va răzbuna, nu noi. Dacă
ești un creștin râvnos, vei zice: păi asta e o nedreptate – ei fac rău
și noi încă să-i binecuvântăm, unde e dreptatea? Nu susținem indirect
fărădelegea?
În aparențe așa este, însă dacă am privi lucrurile de mai sus (nu cu
ochiul pasării, ci de mai sus, cu ochiul Domnului) am vedea nu doar contextul
fizic, ci și cel spiritual. Atunci am înțelege de ce e mai corect să lași
răzbunarea în mâna Domnului.
Când Dumnezeu este cu tine, nu vei lăsa ca vorbirea de rău, discreditarea,
descurajarea și amenințarea să te oprească. Rămâi focusat pe Domnul și planul
Său. Treci peste ... Fii mai presus ... Nu da înapoi.
2.
A doua campanie de împotrivire a fost tentativa agresiunii.
Atunci când diavolul eșuează în prima tentativă, pornește artileria grea.
Neamurile s-au strâns împotriva Ierusalimului. Unii din iudei au aflat ce
pun la cale neamurile și au dat de știre lui Neemia. Domnul dă peste cap
planurile inamicului prin cei cărora le pasă (Neemia 4:8-15).
Degeaba te consideri creștin, dacă îl consideri pe Iosif ”Stucaci”.
El spunea tatălui său bazaconiile fraților lui, pentru că-i păsa.
Dacă vezi că fratele tău a păcătuit, el este în primejdie. Du-te la el și
vorbește cu el. Dar, dacă nu reușești, spune la frații mai mari, spune
bisericii. Lumea poate numi aceasta ”stucăneală”, dar Biblia numește aceasta grijă,
pentru că este făcută din dragoste și pentru binele celuilalt.
Care a fost reacția lui Neemia și a poporului?
- S-au rugat Domnului (v. 9). Primul și cel mai
corect lucru în orice dificultate este rugăciunea. Rugăciunea trebuie
să fie prima alegre, și nicidecum ultima opțiune. Asigură-te că tu
faci ceea ce Îi place Domnului și că Dumnezeu e de partea ta. Aceasta îți
va da puteri să nu dai înapoi.
- Au pus o strajă non stop (v. 9). Prin aceasta au
comunicat că nu vor renunța.
- Au fost aranjați fiecare în dreptul familiei lui,
căci așa va ținea cel mai bine apărarea (v. 13).
- Încurajarea lui Neemia: Nu vă temeți, încredeți-vă
în Domnul și apărați-i pe cei dragi (v. 14).
- Jumătate din oameni lucrau și cealaltă jumătate
apărau (v. 16).
- Chiar și cei ce cărau apa erau înarmați (v.23).
Probabil e cel mai faimos tablou de dedicare.
Expresia ”cu o mână lucrau, dar cu alta țineau arma” trebuie
înțeleasă în contextul v. 10, care spune că cei ce lucrau se prea oboseau, dar
cei ce apărau, se părea că lenevesc. De aceea Neemia a creat un circuit, în
care apărătorii înlocuiau pe muncitori și invers.
În contextul războiului din UA, unii folosesc acest text pentru a
îndreptăți dreptul la apărare. Apărarea fizică (defensiva) este biblică, în
aceeași măsură ca și luptă spirituală (ofensiva). Motivația lui Neemia sună în
unison cu încurajările lui Zelinschii. Neemia le spune:
- Nu vă temeți, căci Dumnezeu este mare și înfricoșat. Sau vorba
lui Elisei: Doamne deschide-i ochii să vadă, că cei ce sunt cu noi sunt
mai mulți decât inamicii noștri.
- Luptați pentru frații, copiii, nevestele și pentru casele voastre.
Apărați-vă pe voi și orașul vostru.
În contextul invadării și agresiunii
ilegale, nu este interzis să te aperi.
Contraargumentul forte ai
pacifiștilor creștini este cazul când Petru a luat sabia să apere pe Isus, Isus
i-a zis: ”pune-ți sabia în teacă” (Ioan 18:11). Ei zic, soldații au
venit să aresteze pe Isus, iar Petru a încercat să-L apere. Deci, Isus a
interzis auto apărarea.
Dacă citim contextul, se pare că Petru
nu a încercat să-L apere pe Isus, ci mai degrabă să se răfuiască. Isus i-a
întrebat: pe cine căutați? Ei i-au răspuns: pe Isus din Nazaret. Atunci când
Isus a spus ”Eu sunt”, ei au făcut câțiva pași înapoi și au căzut la pământ.
Aici a intervenit Petru ca să își scoată sabia din teacă și să atace. Nu cel
ce e la pământ atacă. Ei poate nici nu aveau armele scoase din teacă, ca să
fie gata să le folosească.
Cine nu are o asemenea încredințare, nu trebuie să judece pe cel ce are
această încredințare. Creștinismul se bazează pe duhul literei, și nu pe
litera Legii ca și în vechiul legământ. Dar, important ca apărarea să nu se
transforme în agresiune și să răspunzi cu ”dinte pentru dinte” și ”ochi
pentru ochi”.
Când frații Iacov și Ioan au vrut să se roage să cadă foc din cer să
pedepsească pe cei ce au respins pe Isus, El le-a zis: ”nu știți de ce duh
sunteți însuflețiți” (Luca 9:55).
Ofensiva creștină este doar pentru lumea
spirituală.
Diavolul încearcă să ne înșele prin descurajare și critică.
Diavolul ne va ataca prin amenințări și răfuieli.
Noi ca creștini să ne rugăm și să ne apărăm.
Noi ca creștini să ne rugăm și să predicăm. Aceasta-i arma noastră.
Nu ceda, dacă Domnul e de partea ta.
Prea des noi permitem ca descurajările, vorbirea de rău, critica și părerile
altora să ne afecteze pe noi și ceea ce facem noi. Săptămâna trecută am avut
două cazuri diferite când cineva s-a apropiat de mine zicând: frate știu că ai
hateri și ești vorbit de rău pe nedrept, cum te isprăvești? Unul din ei se afla
și el în situația când nu putea trece peste anumite critici, păreri și
descurajări. Eu l-am întrebat: cât de tare vreai să știi răspunsul? Foarte
tare, a zis el. Eu i-am zis: ești prost. El s-a mirat și m-a întrebat, de ce
spun așa. La care i-am răspuns pentru că părul tău e verde. Atunci a început să
râdă. Dar totuși a recunoscut că nu înțelege legătura. Atunci i-am zis: te rog
să nu te superi... și l-am pălit în piept, așa ca să-l doară. El a rămas și mai
confuz....
Durerea este inevitabilă,
dar suferințele sunt opționale. Vom avea dușmani, care ne vor face rău, sau chiar singuri am putea să
ne facem rău și ne va durea, dar dacă cineva te numește cumva sau spune ceva
rău în adresa ta, nu valorează nimic. Eu am spus două neadevăruri 1. Ești
prost, 2. Ai părul verde. Tu ai importanță la prima afirmație, pentru că așa ai
vrut tu. Putea-i să o ignori exact ca pe a doua. Cuvintele produc suferințe. Tu
alegi să le iei în serios sau să le lași să nu te afecteze. Sabia trebuie s-o
iei în serios, căci ea va produce durere.
Amintește-ți de David. Doar pentru că a știut că Dumnezeu era cu el, a putut
birui pe Goliat.
Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi
lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că
desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi
gândurile inimii (Evr. 4:12).
Nu făcea greșeala să crezi același lucru despre cuvintele oamenilor.
Cuvântul lui Dumnezeu este Isus Hristos, care are toată puterea în cer și pe
pământ (Mat. 28:20). Nu atribui oamenilor răi, ceea ce îi revine unicului și
incomparabilului Isus Hristos. El de moarte ne-a izbăvit, blestemul morții l-a
rupt.
A lui e gloria, în veci!
