Este bine să crezi în Dumnezeu ca să fii mântuit, dar asta nu e tot. După
poarta îngustă pe care trebuie să intri, urmează o cale îngustă pe care trebuie
să umbli.
Este bine
să cunoști doctrinele, dar nici asta nu e tot. Nu vom fi judecați pentru
ceea ce nu am știut, dar pentru ceea ce am știut și nu am făcut. Nu cred că
cineva își dorește eticheta ”rob viclean și leneș, ai știut și nu ai făcut”.
Dumnezeu
ne-a prevenit în nenumărate rânduri, ca să veghem asupra căii noastre, căci cel
rău caută să ne înghită. Iată de ce trebuie să veghem asupra credinței noastre,
căci păcatul aduce cu sine consecințe catastrofale.
Totodată, Dumnezeu ne-a și înștiințat că, în caz că se întâmplă să alunecă sau
să cădem, avem la Tatăl un Mijlocitor, care este Isus Hristos. Atât timp cât
încă ușa harului este deschisă, El este doritor să ne primească din nou și să
ne curățească de orice păcat (1Ioan 1:9). Pe calea credinței se întâmplă să aluneci,
să cazi, să ațipești și aceasta e foarte grav, dar totuși este încă șansă de
iertare. Trebuie doar să ne mărturisim păcatul nostru și El ne va ierta din
nou.
Sub mâna
tare a lui Dumnezeu și conducerea excepțională a lui Ezra, a fost rezidit templu
și a fost sfințit poporul. Sub conducerea lui Neemia a fost finisat și zidul
Ierusalimului, în doar 52 de zile (Neem 6:15). După ce a fost sfințit zidul în
jurul Ierusalimului, Neemia s-a întors la împărat, după cum promisese lui Artaxerxe
împăratul Babilonului (13:6).
Între Neemia
12 și Neemia 13 Neemia lipsește din Ierusalim și poporul a început iarăși să se
strice. Aici se confirmă a doua lege a termodinamicii - dacă nu te ocupi, totul
se distruge. Dacă nu te preocupi de omul cel nou, el va muri. Dacă nu te
preocupi de biserica lui Dumnezeu, ea va suferi. Odată ce ai ajuns să fii
dedicat Domnului, acum veghează asupra credinței tale.
Ce putem
învăța din Neemia 13, ca noi ca popor al lui Dumnezeu să tragem un folos din
exemplul lor?
Preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru şi
rudă cu Tobia, pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte
darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din
untdelemn, părţile rânduite pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile
ridicate pentru preoţi (Neemia 13:4-5).
1. Nu tolera păcatul în viața ta. Preotul Eliașib și-a
depășit atribuțiile și a alocat o odaie lui Tobia. Templu în întregime era
destinat, sfințit și consacrat slujbelor religioase, și nu era admis ca cineva,
care nici nu era preot să locuiască acolo. Mai mult decât atât, citim în Neemia
4:7-8 că Tobia era dușmanul nr.1 al lui Israel, dar a devenit rudă cu marele
preot și a căpătat o odaie în templu. Iată de ce când Neemia a fost puternic
deranjat emoțional și a acționat foarte dramatic. Nu tolera păcatul, dat totuși
dacă ai păcat, ce să faci cu el? Fă ceea ce a făcut și Neemia
o
v.7
A văzut răul – Recunoaște păcatul.
o
v.8
I-a părut rău – Regretă păcatul
o
v.8
A scos afară tot ce era străin – Renunță la păcat
o
v.9
A umplut cămara cu lucrurile Domnului – Rededică-te lui Dumnezeu.
Am auzit de asemenea că părţile leviţilor nu li se dăduseră şi că
leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în ţinutul lui. Am
mustrat pe dregători şi am zis: "Pentru ce a fost părăsită Casa lui
Dumnezeu?" Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi, şi i-am pus iarăşi în
slujba lor. Atunci tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi
din untdelemn (Neemia 13:1-12).
2. Nu-ți reține zeciuielile. Leviții și slujitorii au fost
nevoiți să se retragă din slujirea la templu, ca să-și câștige existența.
Aceasta nu era greșeala leviților, ci greșeala poporului și conducătorilor,
căci Neemia nu mustră leviții, ci mustră dregătorii și corectează poporul. Dacă
nu dai Domnului, îi ții ție. Dacă faci așa îți pot prezice ce se va întâmpla cu
banii tăi. Citește Hagai 1. Vei pune într-un buzunar spart. Domnul va spulberă.
a. Dumnezeu a rânduit ca fiecare din
norod să aducă 10% la casa Domnului. Această zeciuială era destinată
(consacrată) strict slujbelor la templu și lucrătorilor templului.
b. Alte 10% erau pentru sărbătorile
naționale, în care venea toată lumea la templu să prăznuiască și să mănânce.
Mâncarea de sărbătoare nu era asigurată din templu, ci fiecare își aducea
mâncarea lui socotită ca cea de a doua zeciuială.
c. Cea de treia 10% era pentru cei
săraci, orfani și văduvi, care nu se aducea la templu, și nici la sărbători, ci
se punea în mijlocul cetății, ca cei ce duc lipsă să își ia cât au nevoie.
Din 10%
adusă la templu se întrețineau preoții, leviții, cântăreții și alți slujitori
la templu. Poate te-ai gândi că e o nedreptate, când cineva trebuie să lucreze
pe câmp, dar trebuie să se împartă cu cel care face slujba la templu. Această
rânduială nu este lipsită de sens. De fapt, Dumnezeu dădea și ploaie și roadă,
datorită la faptul că era cineva, care aducea arderi de tot, aducea ofrande și
laude, iar acești cineva trebuiau întreținuți.
Pe vremea
aceasta am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului,
aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine, şi cu tot felul
de lucruri şi aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar
în ziua când îşi vindeau mărfurile (Neemia 13:15).
3. Nu neglija lucrurile sfinte. Sabatul este ziua a șapte în care
s-a odihnit Dumnezeu și a sfințit-o. Această zi a fost dedicată și consacrată
odihnei trupului și sufletului. Trupul se odihnește când nu este încărcat cu
sarcini, dar sufletul se odihnește când se află în prezența Domnului.
Veniţi la
Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă... pentru
sufletele voastre (Matei 11:28).
Neemia s-a
indignat și a mustrat dregătorii, care trebuiau să supravegheze, ca oamenii să
fie la templu în ziua dedicată lui Dumnezeu, dar nu să vândă la piață. Neemia
le-a zis:
Oare n-au
lucrat aşa părinţii voştri, şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru
toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din
nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!" (Neemia 13:18).
Neemia a interzis
importul de mărfuri și vânzarea lor în ziua Domnului, pentru ca oamenii să se
îndrepte spre Dumnezeu; să nu fie înghițiți de materialism; și să nu uite că ei
sunt ființe spirituale. Fiindcă unii persistau să-și apere interesele lor,
Neemia chiar i-a amenințat: ”dacă veți mai face încă o dată lucrul acesta,
voi pune mâna pe voi”. Atât de serioasă și importantă este ziua Domnului...
În NT ziua
dedicată adunării și închinării bisericii este numită ziua Domnului.
Aceasta zi este:
·
ziua în care a înviat Hristos (Marcu 16:2),
·
ziua în care s-a coborât Duhul Sfânt (Fapte 2:1),
·
ziua în care se aduna biserica primară (1Cor. 16:2),
Ziua
Domnului este ziua
de închinare și are aceeași menire ca și sabatul, să apropie
pe om de Dumnezeu. Ce ne face pe noi creștinii să încălcăm rânduiala și
porunca lui Dumnezeu în favoarea intereselor noastre economice? Dumnezeu vede
și rabdă, dar răbdarea lui nu va ține pururea.
Ne mirăm că unii din noi sunt bolnavi, că alții nu-și pot câștiga existența, că
la cineva nu-i merge afacerea, dar nu ne mirăm când neglijăm cu Dumnezeu, când
nu sfințesc ziua Domnului și nu o dedic închinării și cuvântului, ci mă tot
încurc cu trebuirile pământești. Tu poți să nu înțelegi, sau poți să nu fii de
acord, dar asta nu schimbă realitatea spirituală, căci Dumnezeu nu se lasă
batjocorit.
Tot pe
vremea aceea, am văzut pe nişte iudei, care îşi luaseră neveste asdodiene,
amonite şi moabite. Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană şi nu ştiau
să vorbească limba evreiască; nu cunoşteau decât limba cutărui sau cutărui
popor. I-am mustrat şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls
părul şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: "Să nu vă daţi
fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii
voştri, nici pentru voi (Neemia 13:23-25).
4. Nu te compromite.
Sunt adevărate cuvintele lui Dumnezeu, precum
că ”nu e bine ca omul să fie singur”. E mai bine să se căsătorească, dar
nu oricum și nu cu oricine. Dumnezeu a trasat niște reguli și
porunci concrete cu privire la căsătorie. Aceste reguli și porunci nu sunt
pentru ca să ne limiteze fericirea noastră, ci pentru ca să ne protejeze de
nefericire.
Copilul preia limba mamei, căci tatăl e
la lucru toată ziua. Acest lucru e groaznic, pentru că ei nu mai înțelegea
Scriptura și nu mai cântau psalmi. Neemia a fost dur, i-a blestemat și i-a
bătut. Credeți că a exagerat? Isus a luat biciul, pentru că gravitatea păcatului
este prea mare. Fii sigur ca judecată Domnului va fi mai aspră decât
disciplinarea.
Chiar și fiul marelui preot Eliașib s-a încuscrit cu Sanbalat, vrăjmașul
nr. 1 al poporului Israel după exil (Neem. 13:28).
Nu te compromite. Femeile străine erau o ispita
permanentă în casa.
Vedeți la ce a ajuns Solomon și cum a deviat de la Dumnezeu din cauza femeilor
străine...
Din 400 de
oameni menționați în Scripturi care aveau o relație cu Dumnezeu, doar 89 din ei
au sfârșit cu bine. Dumnezeu nu te forțează, ci te învață, te mustră și
disciplinează, dar te poate și trimite în iad.
Aminteşte-ţi
deci de unde ai căzut, pocăieşte-te şi fă faptele pe care le făceai la început!
Dacă nu, voi veni la tine şi-ţi voi muta sfeşnicul de la locul lui dacă nu te
pocăieşti! (Apoc. 2:5).
