Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:11-14).
Pe de o parte vedem că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor
deja a fost arătat, iar pe de altă parte ne aflăm într-o stare de așteptare.
Aceasta poate crea o confuzie, dar priviți ce frumos se desfășoară
înțelepciunea lui Dumnezeu.
1.
Evenimentul principal al omenirii este crucea lui Hristos. La crucea
lui Hristos a fost realizat imposibilul – ceea ce se numește harul lui
Dumnezeu. Omul era sortit pierzării pe bună dreptate și nimic nu mai putea
schimba acest fapt. Dar prin crucea lui Hristos, Dumnezeu a realizat cel mai
fascinant lucru – posibilitatea de mântuire a omenirii (Harul).
Totodată harul nu este imputat sau impus omenirii, ci produce efectul
mântuirii, doar când este acceptat prin credință.
Crucea lui Hristos împarte istoria omenirii în două: ”înainte” și
”după” (BC – AD). Crucea lui
Hristos este epicentrul universului, pentru că acolo au fost confruntate
puterile spirituale și lumea materială.
Scopul jertfei lui Hristos a fost formarea bisericii Sale. În acest text,
biserica lui Hristos este numită - popor, dar în alte părți din
Scriptură biserica este numită - trup (1Cor. 12:13), templu
(1Cor. 3:16) sau împărăție (1Pt. 2:9), dar cea mai frumoasă analogie
este mireasa (2Cor. 11:2).
2.
Evenimentul principal în viața fiecărui om este pocăința. Ea împarte
viața în două: ”înainte” și ”după” întâlnirea personală cu Hristos.
Întâlnirea cu Hristos afectează trecutul și viitorul, pentru că El a iertat
toate păcatele și a dăruit inocența Sa (Rom. 8:1) absolvindu-l pe cel
credincios de pierzarea veșnică.
Doar suprapunerea acestor două evenimente centrale (moartea lui Hristos
pe cruce și pocăința personală ca urmare a credinței) face posibilă mântuirea
omului. Deci, pe de o parte deja suntem mântuiți pentru că am crezut în Hristos
și avem viață veșnică (Ioan 3:36), iar pe de altă parte rămânem încă în același
trup cu tendințe păcătoase și în aceeași lume cu lucruri ademenitoare, până la
întâlnirea cu mirele Isus Hristos. În teologie această perioadă este numită ”deja,
dar nu încă”. Cu alte cuvinte suntem deja mântuiți, dar mântuirea încă
nu este consumată (o întrebare închisă). Evenimentul care pune punct în
întrebarea mântuirii este întâlnirea noastră cu Hristos (fie noi plecăm la El,
fie El se va întoarce după noi). Atunci se va împlini fericita noastră nădejde,
pentru că atunci va fi încheiată perioada harului.
Pentru o analogie mai clară Biblia ne prezintă logodna și nunta.
Pentru că Hristos a murit pentru noi și noi am crezut în El, noi am fost logodiți
cu Hristos. Am devenit mireasa lui Hristos. Dar aceasta nu este un lucru
consumat. Urmează nunta la care mirele și mireasa vor deveni soți.
Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia
lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea
lui Hristos ca pe o fecioară curată (2Cor. 11:2).
Partea relevantă pentru noi este
prezentul, care separă afirmațiile ”înainte” și ”după” și care penetrează
expresia ”deja, dar nu încă”. Cu alte cuvinte se ridică întrebarea, ce facem în
timp ce așteptăm să se împlinească fericita noastră nădejde?
Într-o familie creștină, după o zi grea de lucru s-a întors soțul
acasă. Intrând pe ușă s-a mirat că soția lui nu-l aștepta ca să-l sărute și
să-l îmbrățișeze, dar a auzit-o că făcea ceva la bucătărie. El răsuflă greoi și
zice: buna dragă, ce mai faci? La care ea îi răspunde: Îl aștept pe Domnul
Isus, dar până ce vine, îți pregătesc ție mâncarea.
Recent am avut o logodnă a unei surori din grupul de laudă și
închinare a bisericii. La logodnă le-am zis că acesta este momentul în care ei devin
mire și mireasă, iar după cununie (nuntă) vor deveni soț și soție. În săptămâna
următoare ea s-a apropiat de mine și îmi zice: frate pastor, acum pentru că
sunt mireasă trebuie să mă retrag din slujire, pentru că am intrat în perioada
de pregătire. Acum aceasta este cel mai important pentru mine.
La fel, cele zece fecioare care așteptau mirele (Matei 25) au
trebuit să facă ceva, înainte ca să întâlnească mirele. Trebuiau să-și facă
rezervă de untdelemn, să-și pregătească candelele și trebuiau să vegheze.
Fecioarele nechibzuite au perceput așteptarea ca un fel de ”omorâre a
timpului”, pe când fecioarele înțelepte au perceput așteptarea ca pregătire și
l-au folosit cu înțelepciune.
Faptul că ești mireasa mirelui te face să intri într-o perioadă de pregătiri
serioase. Partea practică care ne stă în față este: s-o rupem cu
păgânătatea, şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare,
dreptate, evlavie și să fim plini de râvnă pentru fapte bune.
Cele mai grosolane greșeli pe care am putea să le facem, ar fi:
- Să neglijăm pregătirea.
Fiind în așteptarea harului, preocupă-te de pregătiri cu mare atenție.
Din pilda celor zece fecioare vedem că cine falimentează în pregătire, așa și
nu se va putea bucura de fericita sa nădejde la nunta mielului. Ai devenit
mireasa lui Hristos printr-o decizie, în baza jertfei lui Hristos pe cruce, dar
pregătirea ia timp și multă muncă.
Neglijarea pregătirilor atrage inevitabil descalificarea. Exact cum un sportiv
care așteaptă să participe la jocurile olimpice, el folosește fiecare zi ca să
se pregătească cel mai bine.
Suntem în așteptarea harului, dar trebuie ca până atunci să reușim să o rupem
cu tot ce e păgân în obiceiurile noastre și să ne învățăm să stăpânim poftele
noastre.
2.
Să amânăm pregătirea.
Mireasa care lasă toate pregătirile pe ultima sută de metri, nu este
demnă de căsătorie. Nunta este un eveniment complicat, care are nevoie de multe
pregătiri, dar toate pregătirile evenimentului le-a luat mirele asupra sa:
localul, oaspeții, muzicanții, chiar și îmbrăcămintea.
Partea noastră în pregătire este lucrul asupra sa, care ia mult timp și
nu ni se dă ușor. Decizia o poți lua într-o clipă, dar virtuți ca și cumpătare,
neprihănire, evlavie trebuie să devină deprinderi.
Știți expresia ”porcul în ajun nu se îngrașă”. Această expresie o auzeam
cel mai des în ajunul examenelor. Se spune că studenții au obiceiul să se
pregătească de examen în ultima noapte. Sper că am înțeles o dată și pentru
totdeauna, că a amâna pregătirile de examen pe ultima noapte nu este un lucru
bun.
Când ai vrea să dai examenul la permisul de conducere, ai nevoie
de pregătire și căpătare a anumitor aptitudini. Nu este ușor să înveți: să pui
centura, să-ți aranjezi scaunul și oglinzile, să pornești motorul, să apeși
ambreiajul, să pui în viteză, să ții frâna de picior în timp ce o scoți pe cea
de mână și să accelerezi, să urmărești drumul, să prevezi ce fac alte mașini
etc. Pentru toate acestea e nevoie de timp și practică, pentru ca ele să devină
obiceiuri automatizate. Fără de o pregătire din timp, nu poți deveni un
conducător calificat.
Tot așa este și cu pregătirea noastră ca mireasă a lui Hristos până ce
virtuțile ca și cumpătarea, dreptatea, evlavia și faptele bune să devină
deprinderi de viață. Ele nu apar peste noapte, ci au nevoie de timp și multă
muncă până vor deveni o practică a vieții.
În ce constă pregătirea din timpul așteptării harului? Ce să facem?
Pregătește-te ca să fii prima, și nu-ți permite tupeul de a te compara cu cei
din jur zicând, că nu-s mai rea ca celelalte.
Cumpătare - moderat, temperat, înfrânat, potolit. Mulți punem caracterul nostru
mai prioritar decât Cuvântul, zicând: așa sunt eu, așa-i caracterul său
temperamentul meu. O să spun mai exact biblic, așa este firea ta. Însă Cuvântul
ne învață să ne ținem firea în frâu. Lucrul asupra ta este sarcina
nr. 1 ca să stăpânești apucăturile f firii. Ți s-a dat un timp, de
pregătire. Timpul este scurt. Nu lucra agale. Lucrează mai intens asupra firii
că să poți fi un creștin moderat, temperat și înfrânat. Toate lucrurile ce țin
de pregătire a nunții le-a luat mirele asupra sa (Ioan 14:2). Chiar și rochia
miresei, tot El o va pregăti. Tot ce avem noi de făcut, este să lucrăm asupra noastră.
Dreptate. Majoritatea absolută este de partea dreptății când e vorba despre vina
altora și foarte indulgenți când e vorba despre vina lor. Iată de ce pentru a
face dragoste este nevoie de o persoană dezinteresată și neutră. Iată de ce regulă
nr. 1 în relații pentru creștin este să fie nepărtinitor. Pentru a asigura
dreptatea în viața ta, dezvolta nepărtinirea. Tu deja ești de partea lui
Dumnezeu, nu mai poți să înclini balanța în dependență de favoriți.
La Solomon au venit 2 femei care pretindeau că sunt mama copilului, dar
nepărtinirea lui Solomon ia permis să propună la rece ceea ce mama adevărată nu
s-ar învoi niciodată.
Evlavie - religiozitate profundă manifestată într-un comportament respectuos și
admirativ. Cu alte cuvinte este o practică sinceră a creștinismului. Sinceritatea
este condiția nr. 1 pentru a fi mântuit. Noi putem să pretindem, să ne
prefacem, să imităm și să avem un creștinism contrafăcut, dar cu Dumnezeu nu
merge așa ceva. Ar putea Isus să spună despre tine, așa cum a spus despre
Natanael ”Iată cu adevărat un om în care nu este vicleșug”? Fără de
evlavie nu va rămâne în picioare nici slujirea ta, nici darurile și 10% tale.
Râvnă pentru fapte bune. Știm că există fapte reale, fapte moarte și fapte
bune. Faptele moarte sunt de fapt fapte bune făcute cu motiv greșit. Îtrebarea
nu asta să în alegerea dintre fapte bune și rele sau fapte bune și moarte. În
Ef. 2:10 arată că Dumnezeu ne-a pregătit faptele bune în care să umblam în ele.
Râvnă se vede în pasiunea cu care faci fapte bune. Pasiunea de a sluji
și a fi de folos este evidență nr. 1 a râvnei tale.
Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I
dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit şi i s-a
dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor şi curat." Inul subțire sunt
faptele neprihănite ale sfinților (Apoc. 19:7-8).
Scumpă biserică (mireasă), cel mai corect și bun lucru pe care ai
putea să îl faci în așteptarea harului, este să te pregătești serios și deplin
pentru căsnicie. Doar așa te vei putea bucura de fericita ta nădejde și de
arătarea marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos.
