Poporul Israel s-a întors din exilul babilonian în patria
sa și se așteptau că acum toate lucrurile vor merge bine, căci au scăpat de
robie. Dar erau nevoiți să-și îngroape entuziasmul în fiecare an, când venea
vremea recoltei. Speranța lor că vor reuși să restabilească națiunea de pe
vremuri, se ruina în fiecare an, pentru că însăși Dumnezeu era împotriva lor.
În loc să vină mult așteptatul punct culminant, era continuarea dureroasă a
zilelor negre, doar că în libertate.
În Hagai 1 Dumnezeu s-a adresat către liderii lui Israel
și către rămășița poporului, i-a mustrat și le-a poruncit să înceapă reconstrucția
templul. După trei săptămâni de calcule și dezbateri s-au apucat de
reconstrucția templului, crezând că aceasta era punctul culminant, și de
aici în colo toate lucrurile se vor așeza la locul lor și vor veni zelele bune.
La doar două luni de la începutul reconstrucției
templului, Dumnezeu revine iarăși cu un mesaj prin prorocul Hagai. Ce nu mergea
bine de data aceasta? De data aceasta Dumnezeu nu are pretenții la
reconstrucția templului, ci la popor însăși și la relația lor cu Dumnezeu.
V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, şi cu
grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre. Şi cu toate acestea, tot nu
v-aţi întors la Mine, zice Domnul (Hagai 2:17).
Dumnezeu le-a dat în obraz cu tergiversarea lucrărilor de
reconstrucție a templului, însă gândul principal al lui Dumnezeu este axat
pe relația lor cu Dumnezeu.
Deci, chiar dacă ești implicat în slujirea bisericii,
aceasta nu te scutește și nu înlocuiește relația ta bună cu Dumnezeu. Punctul
culminant nu este ceea ce poți face pentru Dumnezeu, ci cum ești tu în relație
cu El. Creștinii care speră să facă minimul necesar (frecventarea
bisericii, rugăciunea personală, abstinența de la păcate evidente etc) și totul
ar trebui să fie ok, devin religioși. Vedem în această situație că ei deja
făceau ceea ce Dumnezeu le-a cerut, și totuși nu era suficient, căci Dumnezeu
urmărește o relație, nu ritualuri. Oamenii pot să gândească așa jos încât să
caute folos din alți oameni, dar nu să prețuiască însăși omul, însă nu Dumnezeu.
Prorocul Hagai întreabă preoții: oare lucrurile se
sfințesc prin atingere? Oare voi ca popor vă puteți sfinți prin atingerea
de jertfele sfinte? Răspunsul era negativ, pentru că sfințirea nu se
transmite, nici prin cale ereditară, nici prin atingere, nici prin educație,
nici prin forță.
Prorocul Hagai pune cea de a doua întrebare: oare lucrurile
sfinte se spurcă prin atingere? Oare atingerea de lucrurile spurcate nu
spurcă pe cele sfinte?! Răspunsul este afirmativ, pentru că spurcăciunea și
răutatea se transmite prin orice formă posibilă.
Cel ce stă toată ziua în garaj, nu devine un
mecanic. Cel ce stă toată ziua în bucătărie, nu devine un bucătar. Dacă în
continu stai în biserica, nu vei deveni sfânt în mod mecanic.
În schimb răutatea și păcatul își transmit efectul prin
atingere și infiltrare. Dacă stai toată noaptea într-un club de noapte,
dacă te uiți regulat la filme erotice, dacă îți alegi gașca cu cel mai
licențios limbaj, lucrurile acestea te vor strica pe tine ca și creștin.
Sfințirea este mai degrabă ca un medicament, pe
care trebuie primit la timp anumit, pe când răutatea și păcatul este ca și un virus,
care se răspândește necruțător. Atingerea, stropirea și scăldatul în
medicament, nu te va vindeca, căci medicamentul trebuie introdus intramuscular
sau intravenos. În schimb e suficient doar să vezi ceva păcătos și devine
ispită. E suficient doar să auzi un cuvânt necenzurat și devine o ispită.
Hagai insistă să aminteascăpoporului, neglijarea cu
interesele lui Dumnezeu este necinstirea lui Dumnezeu, iar ca rezultat pierdem
favorul lui Dumnezeu. Corectarea comportamentului nu este suficientă. Este
nevoie de schimbarea inimii. Israel și-a corectat greșeala și au început să
rezidească templul, dar aceasta nu a fost suficient. Dumnezeu îi numește în v.
14 ”poporul acesta, neamul acesta”. Dumnezeu nu-i numește poporul Meu pentru că
încă nu erau demni de Domnul. Ei și-au schimbat comportamentul, dar nu și
inima. Doar pocăința autentică, ne poate readuce pe noi într-o relație
bună cu Dumnezeu și să readucă favorul lui Dumnezeu în viața noastră. Această
întorsătură în viață se numește punctul de întoarcere.
În matematică, un punct de întoarcere este un punct
de pe o curbă unde un punct în mișcare trebuie să-și inverseze direcția. Un
punct de întoarcere este astfel un tip de punct singular al unei curbe din care
obiectul își schimbă direcția ca o reflecție.
Gravitația atrage toate lucrurile spre pământ. În
momentul în care mingea întâlnește suprafața solului ea va fi ricoșată
pe o traiectorie inversă. Acel moment este punctul de întoarce.
Istoricii descriu lumea islamică din secolul VII-VIII ca
un fenomen, care își răspândea credința și influența prin sabie cu cea mai mare
viteză. Dar în istorie a fost un punct de întoarcere creat de Charles Martel
(Ciocanul) la Bătălia de la Tours. El a reușit să oprească armatele
califatelor Umayyad, care depășea cu mult armata sa. Istoricii spun că atunci,
în octombrie 732 d.H. a fost punctul de întoarcere pentru islam, dar și pentru
soarta Europei. În joc era islamizarea Europei fără mari greutăți. La bătălia
de la Tours s-a creat o direcție inversă.
În 2012 Charlie Kirk a fondat organizația Turning
Point USA. El și mulți alții și-au dat seama că SUA se îndreaptă într-o
direcție greșită în ce privește: controlul guvernamental, sexualitatea,
feminitatea, avortul, transgenderismul etc. Turning Point USA are un succes
nemaipomenit între tineri din universități și colegii. Dorința lor este de a
crea un punct de întoarcere pe direcția în care se mișcă SUA, accentuând în
mare parte bunul simț și valorile conservative pentru a crea o traiectorie
inversă.
Practic toți profeții ne-au prevenit de un punct de
întoarcere, care urmează să fie în istoria omenirii. Armatele lumii sunt
înarmate până în dinți. Fiecare conflict armat, doar motivează pe ceilalți
să-ți îmbogățească arsenalul. Direcția aceasta duce la distrugerea planetei și
a tot ce e viu, cu numele de Armaghedon. Lumea aceasta nu va avea un
happy end. Punctul de întoarcere despre care au vorbit prorocii, va fi
intervenția lui Isus Hristos, care va salva pe cei credincioși, dându-le o altă
traiectorie.
Ca să avem parte de favorul lui Dumnezeu, tu și eu avem
nevoie de un punct de întoarcere în viața personală. Punctul de întoarcere personal
înseamnă să te întorci spre Dumnezeu abandonând tot ce este păcătos. Pocăința
este punctul de întoarcere, sau momentul când Dumnezeu te iartă, te mântuie,
te înfiază și îți dă o altă direcție. În acel moment se schimbă și favorul lui
Dumnezeu pentru tine.
v.15,18 Uitați-vă cu băgare de seamă la ce a fost PÂNĂ
ACUM.
v. 19 Uitați-vă cu băgare de seamă la ce va fi DUPĂ, zicând:
din ziua aceasta...
Punctul de întoarcere al lui Israel a fost în ziua de 24
luna a noua - când s-a pus temelia la Templu. Care a fost ziua în care a avut
loc punctul de întoarcere în viața ta?
Dacă nu a fost încă, ai grijă mare ca să nu scapi acel punct din care încă
se mai poate întoarce. Dacă omiți timpul când îți vorbește și te cheamă
Dumnezeu, poți să ajungi să strigi cu lacrimi ca și Esau sau cei de la ușa
corăbii lui Noe, dar va fi prea târziu (Evr. 12:17).
Punctul de întoarcere este posibil doar când sunt
întrunite anumite condiții.
Condițiile sunt: 1) auzirea cuvântului lui Dumnezeu, 2) astăzi, 3) nu-ți
împietri inima, ci crede.
- Acum ai auzit Cuvântul predicat. Fiecare păcătos trebuie să vină cu pocăință
în fața Domnului.
- Punctul de întoarcere are un timp limitat în viața fiecărui om. Acest timp
unic hotărât de Dumnezeu este ”astăzi” (Evr. 4:7).
- Credința trebuie să fie răspunsul, nu împietrirea inimii (Evr. 4:2).
„Căutați
pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape (Is.
55:7).
Dacă auzi azi că se predică Evanghelia, înseamnă că
Dumnezeu încă îți este aproape. Aceasta ar însemna că acum este timpul potrivit
pentru pocăință. Dumnezeu iartă, acceptă și mântuiește, dar nu oricând. Va veni
un timp în care pocăința își va pierde valoarea.
„Caci El zice: „La
vremea potrivită te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat. Iată că acum
este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii”
(2Cor. 6:2).
Dacă amâni pocăința ta, ai toate șansele să depășești
timpul hotărât de Dumnezeu pentru pocăința ta. Biblia numește acel timp ”prea
târziu”. Acesta este punctul fără întoarcere, adică după care nu mai
este posibilă întoarcerea. Pocăința nu va mai fi primită.
Pocăința are termen de valabilitate și
acest termen este atâta vreme cât rămâne în picioare promisiunea intrării în
odihna Lui (Evr. 4:1). Promisiunea este valabilă doar în timpul hotărât de El
și acest timp este astăzi/acum.
”Ușa harului e astăzi larg deschisa pentru toţi;
dar va fi odată închisă și ai vrea, dar nu
mai poți”. (Cornelia Moldoveanu)
Să luăm, dar, bine
seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui,
niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu (Evr. 4:1).
Nu se prea predică despre acest adevăr al Scripturii.
Chemările la pocăință seamănă mai mult cu o rugăminte și implorare, decât ca o
poruncă și ordin, dar tocmai așa apare în Scriptură.
Expresia μετανοεῖτε (prezent, imperativ, activ) pocăiți-vă apare
în permanență la imperativ, deci e un ordin și o poruncă din partea lui
Dumnezeu.
Ce te face pe tine să crezi că Dumnezeu nu-ți poate închide ușa chiar în fața
ta?
Ø
Dumnezeu a închis ușa după ce Noe a
intrat în corabie cu familia sa și nimeni nu a mai putut să fie scăpat de la potop
(Gen. 7:16).
Ø
După ce au intrat fecioarele care erau
pregătite, mirele a încuiat ușa (Mat. 25:10). Fecioarele venite mai
târziu au bătut la ușă, au strigat și au plâns, dar degeaba.
Ø
După ce Stăpânul va închide ușa,
oricine va rămâne afară, nu va mai putea intra, de aceea El zice: Nevoiți-vă să
întrați (Luca 13:24-25).
"Nevoiţi-vă
să intraţi pe uşa cea strâmtă.
Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea (Luca 13:24-25).
Traducerea aceasta e cam sărăcuță. Nevoiți-vă să
întrați – Ἀγωνίζεσθε: luptați-vă, zbateți-vă.
Mulți vor căuta să intre – ζητέω: vor cere cu
insistență, eng. demand, rus. требовать.
„Cel Sfânt, Cel
Adevărat, Cel ce tine cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide,
Cel ce închide și nimeni nu va deschide” (Ap. 3:7).
Nici chiar așa, nu mulți iau în serios pocăința. Dar să
știe fiecare că Dumnezeu tot are un punct de întoarcere, de aceea fiecare
trebuie să ia pocăința în serios. Dacă omul nu ia seama să se folosească în termen
de punctul său de întoarcere, cu siguranță că Dumnezeu o va face.
Exemple ne sunt:
-
Potopul din care a
scăpat doar Noe cu familia sa (Gen. 6);
-
Saul cel lepădat de
Dumnezeu (1Sam. 16:1);
-
Familia marelui preot Eli, care a
fost ștearsă de pe pământ (1Sam. 3:11);
-
Amaleciții strănepoții lui
Esau, despre care Dumnezeu a spus că-i va nimici și le va șterge amintirea (Ex.
17:16; 1Sam. 15:2-3). Ceea ce este foarte interesant aici, e faptul că ultimul
din amaleciți era Haman agaghitul (după numele ultimului împărat
amalecit Agag, care fusese cruțat de Saul, dar omorât de Samuel (1Sam. 15:9,33)). Știți care i-a fost
finalul;
-
Sodoma și Gomora din
care a scăpat doar Lot și familia sa (Gen. 19:16);
-
Cei ce au cunoscut pe Dumnezeu, dar nu
L-au cinstit au fost abandonați de Dumnezeu (Rom. 1:19-25).
Luaţi seama ca nu
cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat
cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom
scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri (Evr. 12:25).
Poate și viața ta este plină de regrete, pentru că
favorul lui Dumnezeu nu este de partea ta. Poate că te rostogolești pe o
pantă abruptă și vezi ce te așteaptă. Ceea ce te așteaptă va fi
punctul fără întoarcere. Vestea bună este că acum Dumnezeu îți oferă șansa să
transformi căderea ta într-un punct de întoarcere. Viața ia o nouă cotitură,
din momentul în care Dumnezeu își ia locul care i se cuvine în inima ta.
v.15,18 Uitați-vă cu băgare de seamă la ce a fost PÂNĂ
ACUM.
v. 19 Uitați-vă cu băgare de seamă la ce va fi DE ACUM
ÎNCOLO (din ziua aceasta).
Acum e timpul pentru punctul tău de întoarcere. Vino cu
pocăință și predă-ți viața în mâna lui Dumnezeu, iar El îți va da o altă
direcție.
-
Punctul de întoarcere a Mariei Magdalena
a fost atunci când Isus a scos 7 demoni din ea.
-
Punctul de întoarcere a lui Zacheu,
nu a fost când s-a urcat în copac sau când Isus a intrat în casa lui, ci în
momentul când a demonstrat prin fapte pocăința lui, întorcând datoriile.
-
Punctul de întoarcere a femeie prinsă
în curvie au fost cuvintele Domnului Isus: Du-te și să nu mai păcătuiești”.
-
Punctul de întoarcere pentru Saul
/ Pavel a fost pe drumul Damascului (FA. 9:3).
-
Punctul de întoarcere a lui Corneliu
a fost atunci când a ascultat predica lui Petru.
Azi poate fi punctul tău de întoarcere.
Nu făcea greșeala lui Pilat.
Nu făcea greșeala lui Iuda.
Imaginează-ți cât de teribil ar fi filmul vieții tale,
dacă nu ar exista punctul culminant sau fără de punctul de întoarcere?
