VORBIREA DE RĂU

Vorbirea de rău se referă la dezvăluirea defectelor și greșalelor cuiva; a vătăma demnitatea cuiva prin accentuarea nereușitelor.

Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor!” (Iacov 4:11).

„Să nu vorbească de rău pe nimeni.” (Tit 3:2).

καταλαλεῖτε – a vorbi împotriva cuiva, a cleveti, a defăima, a calomnia.
βλασφημεῖν
- a defăima, a vorbi profan despre lucruri sacre (demnitatea umană).

Vorbirea de rău este strict legată de persoană. Ea nu este tot una cu vorbirea despre rău. Vorbirea despre rău este strict legată de acțiune, eveniment, fenomen.

Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” (1Tes. 5:21).

Răul nu trebuie tolerat. Tăcerea este o susținere mutuală. Răul trebuie oprit.

Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău (Ecl. 8:11).

În societate (biserică, familie) există ordine stabilită de Dumnezeu.
Nu fiecare este în rolul de a învinui pe cel ce face răul (procurorul, păgubitul).
Nici nu fiecare are datoria de a izola pe cel ce face răul (poliția, conducerea).
Fiecare are datoria de a lua atitudine și raporta răul (cetățeanul, credinciosul).

Răspândirea informației nefavorabile despre cineva, chiar dacă această informație este adevărată; discutarea informației nefavorabile despre altul atunci când nu ești nici parte a problemei, nici parte a soluției aceasta este bârfire.

”Bârfa este să spui ceea ce îți place despre cineva care nu-ți place”.
”Bârfa este atunci când spui un secret în secret, sau ca să nu te audă alții”.

Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat. (Prov. 11:13).

Informația se clasifică în felul următor:

§  Secretul – a) secret de importanţă deosebită; b) strict secret; c) secret.

§  Privat – a) informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane; b) date cu caracter personal.

§  Public – a) informația de interes public; b) informația din spațiul public.

Profesorul Dunbar din London University a constatat în urma unui studiu că 70% din discuțiile de culoar sunt bârfele.

Doctorul psihiatru Ioan Pop spune că bârfa este adicţia numărul unu din categoria adicţiilor non-chimice.

Bârfa nu se întemeiază pe mărturia oculară, ci pe zvonuri, iar asta face acest păcat și mai grav.

Răspândirea informației negative sub pretextul ”motivului de rugăciune” este un păcat dublu. Pe de o parte bârfești, iar pe de alta amăgești.

Să nu umbli cu bârfe în poporul tău (Lev. 19:16).

Răspândirea informației negative despre cineva, ne alimentează eul nostru, pentru că prin comparație, noi ne simțim mai buni. ,,Bârfa este ca noroiul pe un perete proaspăt vopsit. Poate că nu se lipeşte, dar lasă urme”.

Consecințele bârfei:

Distruge demnitatea celui bârfit;

Dezbină relațiile între prieteni și familie;

Ruinează încrederea;

Creează atmosferă de frică și lipsă de încredere;

Împiedicarea dezvoltării relațiilor strânse într-un grup;

Înrăutățirea părerii despre cei din jur;

Alimentarea simțului supremației (eului) personale;

Certuri și supărări apar atunci când se află cine a răspândit bârfa;

Rânesc oamenii, întristează pe Dumnezeu, omoară progresul și creșterea;

Dezamăgirea și distanțarea de persoanele cu acest viciu;

Atrage judecata lui Dumnezeu.

De ce este interzis să vorbim de rău și să bârfim?

Dumnezeu dorește să trăim în pace și armonie;

Dumnezeu dorește să nu ne urâm, să ne dezbinăm, să devenim vrăjmași;

Dumnezeu prețuiește omul, chiar dacă el a eșuat;

Dumnezeu valorează bunătatea și omul ar trebui să renunțe la răutate.

Triplu filtru al lui Socrate. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?” Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu este ceva bun? Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu îmi va fi de folos?” Dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici Bun, nici Folositor, de ce mai trebuie să-mi spui ceva?”

”Spălarea oaselor”

Matei 12:34 Din prisosul inimii vorbește gura. Deși e vorba despre cuvintele spuse, aceasta de fapt este o problemă a inimii. Limba este doar instrumentul prin care noi scoatem la iveală ceea ce avem în inima noastră.

Ce să faci când auzi bârfe și vorbire de rău?

Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci (Prov. 20:19).

  1. Schimbă tema. Întrerupe-l cu o întrebare despre altceva.
  2. Pleacă politicos. Te grăbești, sau ai treburi de făcut.
  3. Întreba – Ai spune aceasta de față cu el?
  4. Confruntă cu dragoste. Spune-i că asta e bârfă și nu vreai să asculți asta.
  5. Mustră-l cu grijă. Interzice-i să continue și indică-i să discute cu direct.
  6. Spune-l mai marilor lui. Nu lăsa răul să înflorească.

Roagă-te să ai înțelepciune ca să știi cum să reacționezi în situația concretă.

Ce să faci ca să scapi de bârfire și vorbirea de rău?

  1. Evaluează-ți motivele. De ce spui asta? Ce câștigi tu din asta?
  2. Roagă-te ca să scapi de duhul de judecată.
  3. Întrebă-te – Aș vrea eu să vorbească cineva despre mine astfel?
  4. Vorbește-l de bine. Înlocuiește comentariile negative cu cele pozitive.
  5. Mărturisește-ți acest păcat și rugați-vă împreună.
  6. Supune-te unei dări de seamă (veghere) liderului, mentorului, pastorului.

Sugestii practice:

1.     Oprește-te din a bârfi. Bârfa începe cu tine (liderul) și se termină cu tine.

2.     Vorbește direct. Nu vorbi despre oameni, ci vorbește cu oamenii.

3.     Depărtează-te de bârfitori. Creează-ți în jur o cultură ne bârfitoare.